RAPID-ul suntem NOI !

Sunt de parere ca in zilele noastre, prea putini antrenori, jucatori sau chiar conducatori mai pastreaza in suflet iubirea, atasamentul total fata de club. Poate singurii care am ramas si vom ramane mereu fideli acestor culori magice suntem noi, suporterii! Cei ce nu vom trada iubirea pentru clubul nostru sfant pentru nimeni si nimic! Mitul Rapid-ist trebuie sa fie mereu viu si sa avem grija sa-l trasmitem de la o generatie la alta. Asa cum am mai zis intr-un articol postat anterior, fotbalul a devenit o afacere ce se vrea profitabila; iar unele personaje nu mai tin cont de anumite reguli sau conditii, cum ar fi fair-play-ul sau de faptul ca fotbalul este o competitie unde meciurile se joaca pe teren, nu in culise sau in birouri. Unul din evenimentele ce m-au impresionat din istoria atat de fascinanta a Rapid-uletului nostru drag si care dovedeste inca o data ca in acea vreme jucatorii nostrii se daruiau, puneau multa pasiune si devotament in joc; a fost o intamplare inaintea semifinalei de Cupa cu steaua, la acea vreme protejata lui ceausescu, meci desfasurat pe stadionul ,,23 August” in data de 25 iunie 1975.

Nae Manea era teoretic absentul Rapid-ului la acel meci, acesta fiind internat in spital. Dar, “Cum naiba era sa stau in spital cand Rapid urma sa joace cu Steaua? Sotia mea a venit cu un taxi in fata spitalului, eu am sarit gardul şi dus am fost. Eram insa in pijama şi cu halatul de spital pe deasupra. Portarii de la stadion credeau ca sunt nebun si nu ma lasau sa intru. A venit antrenorul Motroc sa ma ajute”, a declarat dupa un timp Nae Manea. Aceste cuvinte nu fac altceva decat sa confirme inca o data daca mai era nevoie, ca spiritul si dorinta de a lupta pentru culorile sfinte erau atat de mari, incat nimic nu l-a putut oprii sa intre, sa joace si sa lupte pentru Rapid. In final, Rapid s-a impus cu scorul de 6-5 la loviturile de departajare, Nae Manea inscriind 2 goluri (unul in fiecare serie de lovituri).

Noi, Rapid-istii am fost mereu cei mai patimasi si unici suporteri. Pentru ca intotdeauna am stiut sa apreciem fotbalul curat, jucat cu pasiune, devotament, ambitie, daruire. Rapid-ul respira prin noi! Rapid-ul suntem noi! Daca totul in jurul nostru se destrama, noi trebuie sa ramanem intotdeauna uniti atat la bine, cat mai ales la rau. Nu vom lasa, nu vom permite ca acest Mit sa moara vreodata. Fiecare dintre noi, Rapid-istii, avem datoria morala de a face ceva, macar semnificativ pentru Rapid, ca impreuna sa ducem aceasta legenda inceputa in 1923 mai departe. Nu trebuie sa ne dam batuti sau infranti niciodata, chiar daca pierdem o lupta, asta nu inseamna ca am pierdut tot razboiul! Vom pastra mereu in sufletul nostru, in inima noastra mandria de a fi Rapid-ist, pe care trebuie sa o simtim in fiecare clipa a vietii...