Se spune ca steaua are cei mai multi suporteri. Hmmm...Ce gluma buna! Fosta echipa din ghen(ce)a, actualmente joaca unde apuca, se zice ca este sustinuta de cateva "milioane" bune de romani sau uitandu-ne in tribunele lor mai bine zis de rromi. Acum cateva saptamani ma uitam la emisiunea "Vrei sa fi milionar" cu Virgil Iantu, unde a reusit nu stiu prin ce minune sa urce pe scaunul care-i putea aduce 1 milion de lei un asa zis barbat care se dadea mare sustinator al echipei steaua. Cum prostia este la ea acasa in cadrul ,,marii adunari din stana", fericitul concurent a parasit sala de concurs asa cum a venit, nereusind sa raspunda corect nici macar la prima intrebare, fiind cel mai slab concurent din istoria "Vrei sa fi milionar" (in trecut purta denumirea de "Vrei sa fi miliardar").
Am fost prezent de-a lungul anilor la nemumarate meciuri ale echipei noastre dragi RAPID contra echipei infiintate de fostul dictator comunist ceausescu; dar diferenta cea mai clara dintre noi si oi s-a vazut in meciul ce s-a jucat pe National Arena(24 octombrie 2011). Nu am vazut nimic spectaculos din partea marii multimi ai cetatenilor veniti ca la turma la meci; doar cateva zeci de persoane din galeria bietului Galamaz care strigau stiaua, stiaua s-au evidentiat, acestia fiind condusi de un adevarat "lider de galerie" crainicul Gabi Safta.
Este adevarat cand "marele" conducator MM a zis ca oamenii carora le place fotbalul se impart in 2 categorii: suporteri si spectatori. Este mai mult decat evident ca echipa Rapid este incurajata de suporteri, fanatici, care duc aceasta pasiune la extrem, in timp ce la rivala din ghen(ce)a exista un aer de gospodarie, un aer inocent al "cetateanului turmentat", caci majoritatea cetatenilor care se considera stelisti, au devenit simpatizanti ai acestui club comunist la o jalba de bere si la o samanta cu alti cativa prieteni asemeni lui, formandu-se asadar o turma.
Si plus de asta majoritatea asa zisilor stelisti isi injura cu atata luciditate propria nationalitate de rrom. Este trist sa-i vezi in asemenea situatie, dar oricum cultura lor generala lasa mult de dorit asa ca nu ma va mira daca o sa-i aud cum isi injura chiar si propria familie.
Pana la urma, nu e treaba noastra ce se intampla in stana, dar am vrut sa punctez un lucru "extrem" de important, acela ca steaua are cei mai multi sustinatori, simpatizanti, gospodari, cetateni dar NU si suporteri, ultrasi sau fanatici!
Nu conteaza ce se zice, noi, RAPID-istii oricum am fost, suntem si vom fi mereu peste ei, noi in comparatie cu ei avem galerie, traditie, istorie si mai presus de orice avem sufletul curat; ei au o istorie mincinoasa, patata, tribune verzi si cam atat.
Sa fi RAPID-ist, asa cum zice Rappa, este un dar divin pentru cei alesi.
joi, 17 noiembrie 2011
miercuri, 16 noiembrie 2011
Soarele nu apune niciodata...
Impins de teama de a incerca sa schimb lumea-n bine dar si impins de problemele care s-au tinut scai de mine, am preferat sa renunt un timp, ce este drept cam mare, de a mai posta vreun articol. Am preferat sa raman in mediocritatea tipica a lumii in care traim, fiind supus minciunilor si prostiei care exista la tot pasul.
Cu totii facem parte dintr-o lume rupta parca dintr-un film prost, fara niciun happy-end. Asteptam sa ne pice ceva de sus, consolandu-ne cu ideea ca "asa ne-a fost soarta". Calea pe care trebuie sa mergem ne-o facem noi insine, nimeni altcineva; nu trebuie sa ne lasam manipulati si controlati de raul care exista in jurul nostru. Cu siguranta, trebuie sa avem curajul si increderea ca putem fi mai buni, lasand in urma (o parte din noi) un trecut plin de gropi, de mlastini, un trecut mult prea negru ca sa ni-l amintim. Am ajuns sa devenim ,,un nimeni" intr-o lume absenta, intr-o lume ,,frigida". Cu totii am trecut prin dezamagiri, dar majoritatea nu invata nimic din ele, pentru ca de multe ori dezamagirile traite inraiesc in loc sa se raspunda la ura cu iubire si sa se continue drumul vietii cu si mai mare bunatate si mai ales sa se invete a se trai in iubire, dar a cea iubire de sine.
Sa lasam bogatiile materiale deoparte si sa ne concentram pe ceea ce este esential in viata: sufletul, caci el este singurul care va ramane vesnic si trebuie sa-l protejam, sa oferim neincetat iubire numai acelor persoane care merita cu adevarat acest sentiment unic si divin; este adevarat ca sunt foarte putine persoane carora merita sa le oferim practic sufletul nostru, de aceea trebuie sa avem foarte mare grija.
Sa nu ne lasam impinsi in mocirla mediocritatii si sa avem taria de a schimba realitatea celor din jurul nostru cu o realitate a noastra, o realitate a sentimentelor si a bunatatii.
Sa privim cu incredere si mult optimism ceea ce va urma de acum inainte, nu va fi usor, dar ca sa schimbam lumea-n bine trebuie sa ne schimbam mai intai pe noi insine.
Cu totii facem parte dintr-o lume rupta parca dintr-un film prost, fara niciun happy-end. Asteptam sa ne pice ceva de sus, consolandu-ne cu ideea ca "asa ne-a fost soarta". Calea pe care trebuie sa mergem ne-o facem noi insine, nimeni altcineva; nu trebuie sa ne lasam manipulati si controlati de raul care exista in jurul nostru. Cu siguranta, trebuie sa avem curajul si increderea ca putem fi mai buni, lasand in urma (o parte din noi) un trecut plin de gropi, de mlastini, un trecut mult prea negru ca sa ni-l amintim. Am ajuns sa devenim ,,un nimeni" intr-o lume absenta, intr-o lume ,,frigida". Cu totii am trecut prin dezamagiri, dar majoritatea nu invata nimic din ele, pentru ca de multe ori dezamagirile traite inraiesc in loc sa se raspunda la ura cu iubire si sa se continue drumul vietii cu si mai mare bunatate si mai ales sa se invete a se trai in iubire, dar a cea iubire de sine.
Sa lasam bogatiile materiale deoparte si sa ne concentram pe ceea ce este esential in viata: sufletul, caci el este singurul care va ramane vesnic si trebuie sa-l protejam, sa oferim neincetat iubire numai acelor persoane care merita cu adevarat acest sentiment unic si divin; este adevarat ca sunt foarte putine persoane carora merita sa le oferim practic sufletul nostru, de aceea trebuie sa avem foarte mare grija.
Sa nu ne lasam impinsi in mocirla mediocritatii si sa avem taria de a schimba realitatea celor din jurul nostru cu o realitate a noastra, o realitate a sentimentelor si a bunatatii.
Sa privim cu incredere si mult optimism ceea ce va urma de acum inainte, nu va fi usor, dar ca sa schimbam lumea-n bine trebuie sa ne schimbam mai intai pe noi insine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
