Soarele nu apune niciodata...

Impins de teama de a incerca sa schimb lumea-n bine dar si impins de problemele care s-au tinut scai de mine, am preferat sa renunt un timp, ce este drept cam mare, de a mai posta vreun articol. Am preferat sa raman in mediocritatea tipica a lumii in care traim, fiind supus minciunilor si prostiei care exista la tot pasul.
Cu totii facem parte dintr-o lume rupta parca dintr-un film prost, fara niciun happy-end. Asteptam sa ne pice ceva de sus, consolandu-ne cu ideea ca "asa ne-a fost soarta". Calea pe care trebuie sa mergem ne-o facem noi insine, nimeni altcineva; nu trebuie sa ne lasam manipulati si controlati de raul care exista in jurul nostru. Cu siguranta, trebuie sa avem curajul si increderea ca putem fi mai buni, lasand in urma (o parte din noi) un trecut plin de gropi, de mlastini, un trecut mult prea negru ca sa ni-l amintim. Am ajuns sa devenim ,,un nimeni" intr-o lume absenta, intr-o lume ,,frigida". Cu totii am trecut prin dezamagiri, dar majoritatea nu invata nimic din ele, pentru ca de multe ori dezamagirile traite inraiesc in loc sa se raspunda la ura cu iubire si sa se continue drumul vietii cu si mai mare bunatate si mai ales sa se invete a se trai in iubire, dar a cea iubire de sine.
Sa lasam bogatiile materiale deoparte si sa ne concentram pe ceea ce este esential in viata: sufletul, caci el este singurul care va ramane vesnic si trebuie sa-l protejam, sa oferim neincetat iubire numai acelor persoane care merita cu adevarat acest sentiment unic si divin; este adevarat ca sunt foarte putine persoane carora merita sa le oferim practic sufletul nostru, de aceea trebuie sa avem foarte mare grija.
Sa nu ne lasam impinsi in mocirla mediocritatii si sa avem taria de a schimba realitatea celor din jurul nostru cu o realitate a noastra, o realitate a sentimentelor si a bunatatii.
Sa privim cu incredere si mult optimism ceea ce va urma de acum inainte, nu va fi usor, dar ca sa schimbam lumea-n bine trebuie sa ne schimbam mai intai pe noi insine.